Ni se întâmplă, uneori, să ne vină o idee genială care să schimbe modul în care am făcut lucrurile până atunci, care să aducă un plus sau să ne ducă într-o direcție pe care o credem bună pentru noi. Poate ne gândim la un nou hobby (dans, pictură, scriere creativă), poate vrem să facem un curs care ne-ar ajuta să promovăm la serviciu sau ne hotărâm, în sfârșit, să începem propria afacere. Fiecare dintre aceste obiective ar aduce un plus de calitate vieții noastre, într-un fel sau altul. Cu toate astea, trece o săptămână, o lună, un an, poate și mai mult și nu punem în practică acea idee. Vorbim cu prieteni, cunoștințe, care ne spun că e o idee fantastică și că o să ne ducă acolo unde ne dorim. Și totuși…ce anume ne împiedică să facem ceva în privința asta?
Principalul răspuns ar fi că toate aceste lucruri implică ceva diferit, o schimbare care ne scoate din ceea ce ne este familiar, iar schimbarea ne sperie. Atunci când faci încontinuu un lucru, mai mult timp, știi la ce gen de rezultate să te aștepți, știi ce vei obține din asta și ce spune asta despre tine. Noi, oamenii, avem tendința de a ne auto-defini și de a-i defini pe ceilalți prin prisma rezultatelor obținute și este foarte simplu să pui eticheta de „succes” și „eșec”, precum și să te temi de ea.
Practic, în momentul în care ne vine acea idee genială, iar cei din jur ne spun cât de bine ne va fi dacă o punem în aplicare, există o observație subînțeleasă, ca acele observații scrise foarte mic în contracte, pe care nu le citește nimeni, dar cu toții știm că sunt acolo, care spune: „Vei obține ceea ce îți dorești prin acest nou proiect, această idee genială, DACĂ totul iese perfect, DACĂ nu eșuezi!”. Și, din cauza acestei observații subînțelese, nu te apuci de dans, nu începi cursul, nu pui bazele propriei afaceri, nici azi, nici mâine, nici peste o lună. Amânarea are ca sursă anxietatea, ceea ce este un lucru bine cunoscut, dar de unde vine această anxietate? De ce unii oameni o trăiesc, iar alții nu? Ne naștem cu ea sau o dobândim?
Răspunsul este…câte puțin din ambele. Fiecare dintre noi, are anumite convingeri despre ce înseamnă succes, eșec sau ce este de dorit în viață. Aceste convingeri sunt, de fapt, mesaje pe care le învățăm în copilărie de la persoanele importante pentru noi, iar aceste mesaje vin sub formă de: „Ai idei foarte bune!”, „Este în regulă să încerci lucruri noi!”, „Este în regulă să greșești și să poți folosi greșeala în mod productiv!”, „Este în regulă să trăiești propriile experiențe și să alegi ce dorești să faci!” sau „Trebuie să fii primul din clasă, cel mai bun! Nu ai voie să greșești!”, „Fii cuminte! Nu face lucruri noi pentru că e periculos!”, „Fă ceea ce îți spun eu! Există un singur drum corect de urmat, iar orice altă variantă duce la eșec!”, „Problema asta nu se rezolvă așa cum ai făcut tu, ci cum îți spun eu! Nu gândi!”. Exemplele de mesaje pozitive, ce încurajează individualitatea și creativitatea, sunt denumite în analiza tranzacțională, permisiuni, iar cele care limitează dezvoltarea Sinelui autentic, poartă denumirea de injoncțiuni.
La aceste mesaje, aderă mai ușor persoanele cu un fond temperamental sensibil, persoanele introverte, care au tendința să trăiască foarte intens afectele negative. Aceste mesaje au fost invățate în perioada copilăriei, iar cele care ne împiedică să trăim așa cum ne dorim, pot fi reprocesate în perioada adultă. Prin urmare, este important să identificăm mesajele pe care le-am interiorizat atunci când eram copii și să le reevaluăm cu ajutorul informațiilor pe care le avem ca și adulți.
În ce fel ne ajută aceste informații să începem noul proiect despre care discutam? Fiecare emoție pe care o trăim are un rol. Rolul fricii este acela de a ne activa mecanismele de protecție atunci când suntem în pericol. Anxietatea, pe de altă parte, este definită ca o teamă difuză, generalizată, lipsită de un obiect concret. Prin urmare, ea activează o stare de alertă în corp și senzația de a fi în pericol, atunci când, de fapt, individul nu se află în pericol iminent. Ea se bazează pe idei cu privire la viitor, pe așteptări și tentative de anticipări care duc la o stare de disconfort și consumă energia pe care am putea să o investim în planificarea noului nostru proiect.
Adevărul este că, oricât am încerca, oricâtă energie am consuma pentru a ne da seama care vor fi rezultatele, acest lucru nu este posibil. Putem doar să încercăm, să vedem ce se întâmplă, cum ne simțim și la ce rezultate ajungem și, în funcție de asta, să decidem dacă mergem mai departe cu proiectul nostru sau nu.
De multe ori, anxietatea apare și pentru că nu avem suficiente informații în legătură cu domeniul pe care vrem să îl abordăm. De exemplu, poate mi-aș dori să deschid o fabrică de mobilă, însă nu știu nimic despre tipuri de lemn, de unde să îl procur, ce fel de muncitori ar trebui să angajez, ce fel de parteneriate aș putea încheia. În cazul hobby-urilor, poate aș dori să merg la un curs de dans, dar nu știu ce fel de dans aș dori să învăț, am nevoie de partener/ă pentru a merge la cursuri sau pot merge singur/ă? Am nevoie de pantofi speciali, contează experiența? În astfel de situații, primul pas este informarea. Ne gândim la toate posibilele întrebări pe care le avem legat de ceea ce ne dorim să facem și căutăm informații pe internet sau vorbim cu oameni care lucrează în domeniu sau se pricep la ceea ce vrem să învățăm.
Primul pas pentru a pune în aplicare o nouă idee este să o aducem din stadiul de plan, în stadiul concret și să facem orice lucru, oricât de mic ar părea, pentru a o aduce mai aproape de noi.
Deci, ce părere ai? Merită să aștepți „momentul potrivit”?