Schizofrenia reprezintă o tulburare cronică, severă, care afectează gândirea emoțiile și comportamentul persoanei. Cel mai evident simptom este pierderea contactului cu realitatea, percepția distorsionată a obiectelor, persoanelor și evenimentelor din jur.
Această definiție nu este neapărat una de manual, ci, mai degrabă, sumarizarea celor mai importante aspecte învățate prin experiență. Cea mai bună școală pentru un psiholog este spitalul de psihiatrie pentru că, acolo, ne confruntăm cu boli diverse și învățăm să facem diferența între tablouri de simptome asemănătoare.
Am întâlnit mulți pacienți cu schizofrenie, dar și mulți membri ai familiei speriați care fac față acestei frici în cele mai diverse moduri, de la negare, furie, indignare, până la acceptarea temerii pentru ceea ce va urma și găsirea unor soluții.
Scriu acest articol pentru persoanele curioase, interesate de a învăța, de a afla, dar și pentru acei aparținători, acei membri ai familiei care nu înțeleg exact despre ce este vorba. Îmi imaginez că este deosebit de dureros pentru un părinte să audă că fiul sau fiica de doar 20 de ani a fost diagnosticat/ă cu schizofrenie și nu o dată am auzit replici de genul: „Fiica mea este sănătoasă. E doar puțin stresată de la școală, dar nu aș vrea să ia pastile de acum încolo. O să își revină.”.
Haideți să înțelegem împreună cum se ajunge în acest punct și care este cea mai sănătoasă opțiune de urmat!
Date generale
Schizofrenia este o afecțiune severă, dar mai puțin întâlnită decât altele. Conform statisticilor din DSM-5, ea apare la aproximativ 0.3-0.7% din populația lumii. Ea debutează, în general, între 16 și 40 de ani, însă există și schizofrenie cu debut tardiv care apare după vârsta de 40 de ani.
Schizofrenia este o afecțiune care evoluează în episoade. Un episod poate dura în jur de 6 luni, fiind urmat de o perioadă în care pacientul este relativ echilibrat. Apoi, poate apărea un alt episod și tot așa. Problema este că nimeni nu poate estima câte episoade vor apărea în viața unui om, cât de des vor apărea și cât vor dura. Singurul lucru cert este că în lipsa tratamentului episoadele pot fi din ce în ce mai dese și mai intense ca manifestare. Antipsihoticele sunt cele care țin sub control simptomele bolii pe termen lung.
Simptome
În primul rând, se constată afectări în sfera gândirii. Delirul poate fi de diferite feluri, însă tipic oricărei forme de delir este faptul că persoana nu renunță la modul ei de a vedea lucrurile, indiferent de argumentele aduse.
Am întâlnit oameni convinși că sunt urmăriți, că sunt amenințați, că cei din jur vor să le facă rău (inclusiv familia), pot apărea fixații pe anumiți oameni despre care se crede că sunt îndrăgostiți de pacient, convingerea de a fi o persoană cu un statut important, o persoană de referință sau credința de a avea abilități excepționale (oameni care susțin că sunt Dumnezeu, că pot citi gânduri, că pot înfăptui minuni), falsa convingere că anumite mesaje îi sunt transmise prin intermediul televizorului și alte variații.
Apoi, apar afectări în zona percepției. Cel mai des întâlnim halucinațiile auditive (persoana aude o voce care o îndeamnă să facă diferite lucruri, un țiuit în urechi, poartă conversații cu cineva care nu este în cameră) la care se adaugă cele vizuale (persoana vede lucruri/persoane care nu sunt acolo).
În ceea ce privește limbajul, poate să apară o accelerare a vorbirii, sau, dimpotrivă, refuzul de a mai comunica și răspunsuri scurte la cerințele celor din jur. În plus, apar diferite bizarerii, discursul poate fi greu de înțeles sau lipsit de logică, persoana vorbește în rime sau repetă anumite cuvinte.
Comportamentul, în general, poate deveni extrem de dinamic, agitat, necontrolat, impulsiv, sau, din contră, poate să scadă total reactivitatea la mediu, până la catatonie.
În plus față de aceste aspecte, mai pot apărea:
- Tendința de izolare;
- Pierderea contactului cu cei din jur;
- Evitarea unor situații;
- Sentimentul individului că e diferit de ceilalți;
- Anxietate severă;
- Diminuarea afectivității și a exprimării gândurilor și sentimentelor.
Aceste simptome se pot combina diferit în funcție de parcursul fiecăruia.
Cauze
Schizofrenia este cauzată, în principal de factori genetici. Faptul că o altă persoană din familie a avut tulburări similare contribuie la transmiterea unei predispoziții genetice. Predispoziția nu presupune că, obligatoriu, urmașii vor suferi de schizofrenie, ci doar că există șanse mai mari să se întâmple asta decât la persoanele care nu au o predispoziție.
Un alt factor important este dezechilibrul de dopamină din creier, iar consumul anumitor substanțe, cum ar fi marijuana sau LSD, poate determina apariția unor elemente psihotice.
În ceea ce privește factorii de mediu, este greu de precizat dacă ei pot fi considerați cauze ale schizofreniei. Mai degrabă, am putea spune că stresul în viața personală sau profesională poate înrăutăți simptomele sau precipita apariția unui episod.
Tratament
O parte importantă a tratamentului este administrarea antipsihoticelor, sub supravegherea unui medic psihiatru. Schizofrenia NU poate fi tratată sau ținută sub control doar cu psihoterapie, fără tratament medicamentos. Consilierea psihologică a pacientului, dar, mai ales, a familiei, are un rol foarte important în ameliorarea simptomelor.
Negarea simptomelor sau întârzierea medicației va duce rapid la înrăutățirea situației. Majoritatea pacienților diagnosticați cu schizofrenie sunt nevoiți să urmeze un tratament pe tot parcursul vieții pentru a ține sub control manifestările bolii.
Aici, aș vrea să subliniez cât de important este ca, dacă bănuiți că o persoană din jur suferă de schizofrenie sau, orice altă afecțiune, să discutați cu ea despre aceste temeri, să o susțineți și să o încurajați să caute ajutor de specialitate.
Dacă persoana iubită prezintă un pericol pentru sine sau pentru alții, sau nu își poate asigura un adăpost, nu se poate hrăni sau îmbrăca, este nevoie să sunați la 112, astfel încât persoana dragă să poată fi evaluată și tratată de psihiatru. În unele cazuri, poate fi necesară chiar spitalizarea de urgență. Așadar, dacă aveți nevoie de sprijin pentru a înțelege sau trata o afecțiune proprie sau a persoanelor dragi, nu ezitați să îl căutați. Fiecare moment contează.