Mi se întâmplă deseori să discut cu cei din jur, clienți, prieteni, colegi, despre furia, tristețea, frustrarea și oboseala resimțite atunci când ne este dificil să refuzăm sau să cerem în mod asertiv ceea ce ne dorim. Stabilirea limitelor este o parte importantă în stabilirea identității personale și joacă un rol important în păstrarea sănătății mentale și a stării de bine.
Cum ne dăm seama dacă ne este dificil să setăm limite?
✔️ Simți vreodată că oamenii profită de tine sau se folosesc de emotivitatea ta pentru propriul lor câștig?
✔️ Simți deseori că trebuie să „îi salvezi” pe ceilalți și să le rezolvi problemele?
✔️ Ți se întâmplă frecvent să te cerți fără rost și să intri în dezbateri interminabile cu cei din jurul tău?
✔️ Ți se întâmplă să investești foarte mult într-o relație nouă sau să te simți extrem de atras de o persoană pe care nu o cunoști de foarte mult timp?
✔️ Petreci mult timp încercând să te aperi în fața celorlalți pentru lucruri care simți că nu se întâmplă din vina ta?
Dacă suntem atenți în jurul nostru, observăm situații în care cineva se simte jignit, iar interlocutorul afirmă sus și tare că îl respectă pe cel de lângă el. Stabilirea limitelor este un proces individual. Ceea ce mă deranjează pe mine nu este identic cu ceea ce îi deranjează pe cei din jurul meu și este responsabilitatea mea să mă asigur că limitele mele sunt clare și să le respect pentru ca, apoi, ele să fie respectate de ceilalți.
Atunci când facem un efort sau un compromis pentru cineva pentru că ne simțim obligați sau pentru că ne temem de consecințele care ar apărea în cazul în care nu am face lucrul respectiv, nu pentru că ne dorim este un exemplu de situație în care nu ținem cont de limitele noastre:
✔️ „Nu vreau să ieși cu prietenii tăi fără mine. Doar știi cât sunt de gelos/geloasă. Trebuie să stai acasă cu mine.”
✔️ „Mi-aș dori foarte mult să mă mut din oraș, dar mama nu m-ar ierta niciodată dacă aș face asta.”
✔️ „Aș fi vrut să gătesc în seara asta, dar m-a sunat prietena mea care tocmai s-a despărțit de fostul iubit și nu am putut să închid telefonul.”
✔️ „Îmi pare rău că am întârziat la ședință, dar m-a rugat colega cea nouă să o ajut cu rapoartele și nu am putut să o refuz!”
Limitele personale sunt de mai multe tipuri și este important să fim atenți la toate. Limitele fizice vizează nevoile fiziologice, nevoia de spațiu personal, nevoia de odihnă.
Limitele emoționale vizează recunoașterea și asumarea emoției și a energiei emoționale aferente, precum și măsura în care dorim să împărtășim emoțiile noastre cu cei din jur.
Limitele legate de timp implică atenție pentru toate domeniile vieții, muncă și relaxare, socializare, fără a ne lua mai multe angajamente decât ne dorim.
Limitele sexuale sănătoase se referă la consimțământ, respect, nivelul de angajament, înțelegerea preferințelor și dorințelor, precum și păstrarea tuturor acestor elemente în privat.
Limitele intelectuale se referă la echilibrul între curiozitate și respectul pentru idei, opinii și nivelul de împărtășire al acestora.
Limitele materiale includ grija față de posesiunile personale, cum ar fi casa, mașina, hainele, bijuteriile, banii sau alte obiecte pe care vrem sau nu vrem să le împrumutăm altor persoane.
Situațiile în care nu am pus limite sănătoase sunt ușor de recunoscut pentru că generează resentimente, disconfort, furie și este important să înțelegem ce anume din ceea ce face celălalt ne face să ne simțim așa. Uneori, poate fi dificil să spunem „NU”, mai ales dacă nu avem exercițiul de a face acest lucru și există câteva alternative pe care le putem încerca la început:
✔️ „Nu sunt pregătit/ă în acest moment să…”
✔️ „Din păcate, nu te pot ajuta.”
✔️ „Sună distractiv, însă nu pot.”
✔️ „Apreciez mult invitația, dar nu pot veni.”
✔️ „Nu îți pot da un răspuns în acest moment. Îmi poți reaminti mai târziu?”
✔️ „Voi spune nu pentru moment. Te anunț dacă se schimbă ceva.”
✔️ „Nu pot face ceea ce îmi ceri, dar pot să…”
✔️ „Îmi pare rău că nu te pot ajuta de această dată!”
✔️ „Mi-ar face plăcere, dar am o perioadă destul de aglomerată.”
✔️ „Sunt sigur/ă că ai putea face o treabă foarte bună chiar tu dacă încerci. Îți pot da un feedback la final.”
Stabilirea limitelor devine o obișnuință și un proces natural atunci când avem un set de principii sănătoase după care ne ghidăm, cum ar fi:
✔️ Eu hotărăsc ce fac și ce gândesc.
✔️ Este ok să nu ofer scuze și explicații pentru limitele pe care le stabilesc.
✔️ Refuz să fiu responsabil/ă pentru a rezolva problemele altora.
✔️ Eu îmi stabilesc prioritățile.
✔️ Acționez în funcție de ce îmi doresc, nu fiind motivată de altcineva sau în folosul altcuiva.
✔️ Sunt responsabil/ă pentru propria mea stare de bine.
✔️ Timpul meu este valoros și eu decid cum îl aloc.
✔️ Este în regulă dacă ceilalți au păreri diferite și nu cădem de acord.
✔️ Investesc resurse doar în relații sănătoase.
✔️ Ceea ce fac, este suficient.
Setarea limitelor este un proces pe care merită să îl începem pentru a avea grijă de noi. Niciodată nu este prea târziu să exersăm și să învățăm să spunem „NU”.