Conform DSM-5, tulburările de personalitate reprezintă modele persistent de trăiri interioare și comportament care se îndepărtează semnificativ de normele culturale, se manifestă în general în situațiile de viață și este dificil de modificat, debutează în adolescență sau în perioada tinereții, este stabil în timp și duce la suferință psihică sau disfuncție.
Consecințele tulburărilor de personalitate pot fi identificate în relațiile sociale, relațiile de cuplu și familie, integrare și realizarea sarcinilor la locul de muncă. Cele mai severe consecințe sunt violența împotriva celorlalți, automutilarea sau tentativele de suicid.
Tulburările de personalitate apar mai frecvent la persoane care au în familia de origine membri cu aceleași tipuri de manifestări, care au fost expuse abuzului fizic, verbal sau sexual, mai ales de către părinți, care au crescut în familii dezorganizate, cu părinți dependenți de substanțe sau conflictuali.
La fel ca în cazul trăsăturilor accentuate de personalitate, există câteva tipare specifice:
♞ Tulburarea de personalitate paranoidă se caracterizează printr-un tipar de neîncredere și comportament suspicios, motivațiile celor din jur fiind interpretate ca răuvoitoare, amenințări, jigniri mascate. Se îndoiesc frecvent de loialitatea persoanelor din jur și de fidelitatea partenerului de viață.
♞ Tulburarea de personalitate schizoidă se caracterizează printr-un tipar de evitare a relațiilor sociale și un grad redus de exprimare a emoțiilor. Nu își dorește relații apropiate, nici măcar să facă parte dintr-o familie, alege activități solitare, este indiferent la lauda sau critica din partea celorlalți și nu manifestă interes sexual față de alte persoane.
♞ Tulburarea de personalitate schizotipală se caracterizează printr-un tipar de disconfort acut în relațiile cu cei din jur și capacitate redusă de a dezvolta relații apropiate. Poate apărea și un comportament excentric, halucinații sau distorsiuni cognitive.
♞ Tulburarea de personalitate antisocială se caracterizează prin sfidare și un tipar de încălcare cronică a regulilor și a drepturilor celorlalți. Apare în jurul vârstei de 15 ani și include înșelătorie, escrocarea altora pentru propriul profit sau, pur și simplu, pentru amuzament, nepăsare față de siguranța celorlalți, iresponsabilitate manifestată prin imposibilitatea de a avea un loc de muncă stabil și de a-și onora obligațiile financiare.
♞ Tulburarea de personalitate borderline se caracterizează prin instabilitate în planul relațiilor, oscilare între iubire și ură, imagine de sine instabilă, impulsivitate, chiar agresivitate. Caracteristica principală a acestei tulburări este evitarea abandonului, care poate fi real (pierderea unei persoane apropiate) sau imaginar (nu există riscuri ca persoana să fie abandonată, însă trăiește această amenințare ca și cum ar fi reală).
♞ Tulburarea de personalitate histrionică implică un tipar de exprimare excesivă a emoțiilor cu intenția de a atrage atenția celor din jur. Această tulburare poate fi observată încă din tinerețe. Se remarcă disconfortul atunci când persoana nu este în centrul atenției, comportamente cu tentă sexuală sau provocatoare, trecere rapidă de la o emoție la alta, utilizarea aspectului fizic pentru a atrage atenția asupra sa.
♞ Tulburarea de personalitate narcisistă presupune un tipar excesiv de grandoare, nevoie intensă de a fi admirat și lipsă de empatie. Persoana își exagerează realizările, talentele și se așteaptă să fie admirată și apreciată, are fantezii de succese nelimitate, crede că este specială și unică și că se poate asocia doar cu persoane sau instituții importante, are așteptarea de a fi tratată diferit, special.
♞ Tulburarea de personalitate evitantă se caracterizează prin inhibiție socială, sentimente de inadecvare și sensibilitate excesivă la critică. Evită activitățile profesionale de grup, din teama de a fi criticat, dezaprobat, respins, nu se implică în relații cu alte persoane decât dacă are garanția că va fi simpatizat și se consideră inferior, inadaptat.
♞ Tulburarea de personalitate dependentă implică supunere și dependență emoțională, având la bază nevoia excesivă de a fi protejat de cineva. Are dificultăți în a lua decizii dacă nu este sfătuit sau aprobat de cineva apropiat, are dificultăți în a începe proiecte proprii, a-și planifica activități în mod independent. Uneori, se poate oferi voluntar pentru activități neplăcute pentru a obține sprijin din partea celorlalți.
♞ Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă presupune existența unor preocupări excesive pentru ordine, perfecționism și nevoia de control. Persoanele cu acest tip de tulburare de personalitate au viața organizată în funcție de liste, reguli, ordine, dedicare excesivă muncii și productivității. Ei pot fi rigizi, pot refuza să delege sarcini pentru că oamenii ar putea refuza să lucreze după regulile lor.
Metode de intervenție în tulburările de personalitate
În tulburările de personalitate se tratează simptomele, se încearcă reducerea sau ținerea lor sub control.
Prin psihoterapie se încearcă dezvoltarea capacității de a face față situațiilor dificile, formarea de capacități de reglare a emoțiilor, ținerea sub control a izbucnirilor impulsive, dezvoltarea capacității de interacțiune cu alții, reducerea riscului de vătămare și sinucidere.
În tulburările de personalitate borderline (emoțional-instabile), una dintre cele mai severe tulburări de personalitate, se urmărește reducerea riscului de sinucidere, formarea unei alianțe bazate pe încredere cu terapeutul și întărirea acesteia, întărirea motivației de a continua relația terapeutică. Se urmărește formarea de abilități de relaționare cu ceilalți ceea ce duce la o mai bună imagine de sine și la reducerea simptomelor. În acest scop, se utilizează cu precădere tehnici din terapia comportamentală dialectică.
Tratamentul medicamentos în tulburările de personalitate se aplică pentru anumite simptome conexe, nu pentru tulburarea de personalitate în sine. De exemplu, în tulburarea de personalitate borderline, printre altele, pot apărea tulburări ale somnului, iar acest lucru se poate trata prin tratament de psihiatrie.
Tulburările de personalitate nu se vindecă. Prin psihoterapie, se îmbunătățește considerabil capacitatea persoanei de a funcționa optim în viața de zi cu zi.
Este important să cunoaștem aceste aspecte despre tulburările de personalitate pentru că luăm contact cu oameni care suferă din cauza lor. De multe ori, în relații, ei sunt numiți „persoane toxice”, însă este bine să fim conștienți de faptul că există o parte din noi care rezonează cu suferința lor. Iar conexiunea dintre cele două părți, chiar dacă este nesănătoasă, reprezintă motivul pentru care începe relația respectivă.