Perfecționismul este una dintre cele mai încurajate trăsături, mai ales în mediul academic și profesional. Cu cât muncim mai mult și mai susținut, cu cât suntem mai productivi, cu atât suntem mai apreciați.
Totuși, la o analiză mai atentă, am putea să ne dăm seama că, de fapt, perfecționismul poate avea mai multe dezavantaje decât avantaje (oboseală, gânduri obsesive în legătură cu anumite lucruri, conflicte datorate modului rigid în care perfecționistul dorește să rezolve problemele, incapacitate de a găsi noi soluții din cauza modului rigid în care perfecționistul rezolvă problemele).
Perfecționismul, în combinație cu alte simptome, cum ar fi sentimentul exagerat de responsabilitate, tendința de a resimți foarte intens amenințările, anxietatea resimțită în fața nesiguranței, exagerarea semnificației gândurilor (ex: convingerea că un gând negativ este la fel de rău ca acțiunea negativă) și nevoia de a controla aceste gânduri, descriu tulburarea obsesiv-compulsivă.
Contrar credințelor populare, tulburarea obsesiv-compulsivă nu se referă doar la persoanele care se spală des pe mâini și dau cu spirt în jurul lor, deși este și aceasta o formă de manifestare.
Filmul „TOC, TOC”, regizat de Vicente Villanueva, prezintă, într-un mod comic, experiența a șase pacienți diagnosticați cu tulburare obsesiv-compulsivă care interacționează timp de câteva ore în sala de așteptare a psihologului lor.
Personajele ilustrează tipologii diferite de manifestare a bolii, și anume: Emilio, un șofer de taxi, expert în calcul matematic care are și tulburare de tezaurizare compulsivă (acumulează obiecte inutile, colecționarism), Blanca, o asistentă de laborator cu o teamă extremă față de germeni și bacterii, Ana Maria, o persoană extrem de religioasă care obișnuiește să verifice de nenumărate ori ușa, aragazul, luminile înainte să plece de acasă, Otto, un tânăr cu obsesii legate de simetrie care nu poate păși pe liniile dintre pavele atunci când merge pe stradă sau pe gresie, Lili, o tânără instructoare de gimnastică diagnosticată cu palilalie (repetare neintenționată a citatelor, cuvintelor și silabelor pe care le spune) și ecolalie (repetare neintenționată a citatelor, cuvintelor și silabelor spuse de cei din jur) și Federico, un avocat aspirant cu o contribuție semnificativă pentru acest grup.
Interacțiunea dintre cele șase personaje îi provoacă să își analizeze gândurile și trăirile, găsind potențiale soluții pentru problemele pe care le au. Toți șase au anumite dificultăți din sfera obsesiv-compulsivă, însă sunt atât de diferiți, încât o posibilă soluție nu funcționează pentru toți la fel, așa cum vor observa într-un mod foarte amuzant pe tot parcursul filmului.
În linii mari, tulburarea obsesiv-compulsivă implică două componente principale: obsesiile și compulsiile. Obsesiile sunt gânduri intruzive sau imagini recurente și persistente, nedorite, care provoacă anxietate și disconfort marcat. Compulsiile reprezintă un set de comportamente menite să neutralizeze obsesiile, însă, la nivel realist, ele nu au legătură cu obiectul anxietății clientului.
Tulburarea obsesiv-compulsivă produce afectări în toate planurile vieții individului, profesional, social, personal, realizarea compulsiilor ocupă foarte mult timp în decursul fiecărei zile.
Ea începe de regulă în adolescență sau în tinerețe și se manifestă ușor diferit la copii față de adulți. La adulți, tulburarea obsesiv-compulsivă este frecvent asociată cu alte boli psihiatrice, cum ar fi depresia majoră, anxietate, fobii, tulburări de comportament alimentar, unele tulburări de personalitate, ticuri. Pot fi observate și probleme dermatologice cauzate de spălatul frecvent pe mâini sau de provocarea excorațiilor ca formă de compulsie.
În cazul copiilor, compulsiile apar ca reacție la gândul obsesiv că ceva foarte rău se va întâmpla și este responsabilitatea lor să împiedice acel lucru. Este important ca părinții să fie vigilenți, pentru că simptomele de tulburare obsesiv-compulsivă la copii pot fi încurajate ca semn de cumințenie și ascultare a adulților.
În cazul adulților, pentru a vedea dacă ar fi cazul să faceți o evaluare amănunțită cu un specialist, vă puteți adresa următoarele întrebări:
- Se întâmplă să fiți deranjați de gânduri fără sens și care tot revin în ciuda faptului că încercați să nu le mai aveți?
- Când aveți aceste gânduri, încercați să vi le scoateți din minte ? Cum ?
- De unde credeți că vin aceste gânduri?
- Se întâmplă să vă simțiți presați să faceți un lucru iar și iar și să nu vă puteți opri (de exemplu, să vă spălați pe mâini, să numărați până la un anumit număr, să verificați de mai multe ori ca să vă asigurați că ați făcut bine)?
- De unde vine nevoia de a face aceste acțiuni?
- De câte ori trebuie să le faceți și cât durează?
- Durează aceste gânduri supărătoare și aceste acțiuni repetitive mai mult decât considerați că ar avea sens?
- Ce efect au asupra vieții dumneavoastră?
Pentru aceia care doresc să afle mai multe despre tulburarea obsesiv compulsivă sau, pur și simplu, să se relaxeze și să se amuze într-o după-amiază, recomand filmul „TOC, TOC”.