Tulburarea de personalitate borderline atrage atenția specialiștilor prin faptul că este dificil de diagnosticat, din cauza similarităților cu multe alte tulburări. Statisticile arată că este cea mai întâlnită tulburare de personalitate și există multe studii referitoare la acest subiect.
Dincolo de studii și criterii de diagnosticare, mulți dintre noi au în jurul lor persoane care au această tulburare de personalitate, însă este posibil să nu o recunoaștem ca fiind o tulburare. De multe ori, putem considera că persoana în cauză este, pur și simplu, mai dificilă, fără să ne gândim că simptomatologia face parte dintr-un tablou clinic.
Cum recunoaștem tulburarea de personalitate borderline?
Principala trăsătură a acestei tulburări este instabilitatea afectivă și lipsa echilibrului emoțional. Dacă ne imaginăm o balanță care are pe un taler iubirea, iar pe celălalt ura, disprețul față de cei din jur, persoana care suferă de tulburare de personalitate borderline trece de la un taler la celălalt fără un motiv aparent, fără ca cei din jur să poată înțelege sau prezice această schimbare de atitudine.
Sursa acestor modificări este o teamă profundă de abandon. Fie că este vorba de o amenințare concretă (ex: partenera/partenerul amenință cu despărțirea sau nu a respectat înțelegerea de fidelitate în cuplu) sau nu (ex: partenera/partenerul trebuie să anuleze o întâlnire din motive obiective sau întârzie 10 minute), teama de abandon planează asupra persoanelor cu tulburare de personalitate borderline și generează o furie sau o panică profundă.
Uneori, pentru a calma teama de abandon, persoana cu tulburare de personalitate borderline cere garanții, îndeplinirea unor cerințe prin care cei din jur să își demonstreze iubirea, grija, empatia, devotamentul, dedicarea.
Teama de abandon provine, la rândul ei, din incapacitatea de a tolera singurătatea și nevoia de a avea pe cineva aproape. Ei cred că abandonul provine din faptul că sunt răi sau lipsiți de valoare, iar reacțiile pot implica acțiuni impulsive, cum ar fi auto-mutilarea sau comportamentul suicidar. Injoncțiunile care stau la baza acestor comportamente sunt „Nu fi important.” sau, în cazuri mai severe „Nu exista!”.
Persoanele cu tulburare de personalitate borderline formează relații instabile și intense. De obicei, își idealizează partenerii romantici încă de la primele întâlniri, le cer să petreacă mult timp împreună, le împărtășesc cele mai intime trăiri. De aceea, o astfel de relație este extrem de tentantă pentru cineva cu o structură de personalitate dependentă.
Pe de altă parte, disprețul față de partener poate înlocui curând idealizarea atunci când apare sentimentul că celălalt nu oferă destul, că nu este suficient de implicat, că nu satisface așteptările sale.
O altă trăsătură a tulburării de personalitate borderline este tulburarea de identitate, instabilitatea privind imaginea de sine sau sentimentul de sine. Pot apărea modificări bruște și drastice ale imaginii fizice (ex: vopsitul părului frecvent, în culori stridente, tatuaje, piercinguri), schimbarea bruscă a obiectivelor personale și profesionale, instabilitate privind obiectivele, valorile, identitatea sexuală, grupurile de prieteni.
Pe lângă instabilitate, apare deseori impulsivitatea, care se asociază unor comportamente auto-distructive, cum ar fi cheltuielile excesive, relații sexuale neprotejate, cu persoane necunoscute, abuz de substanțe, condus imprudent, alimentație compulsivă, dependență de jocuri de noroc.
Extrema negativă a comportamentelor distructive este reprezentată de tentativele de suicid și auto-mutilare care au rolul de a calma emoțiile negative puternice și de a îndepărta sentimentul de sine negativ sau de a cere ajutor de la cei din jur, de a recupera persoanele care i-au abandonat, de a-i stupefia pe cei din jur.
În tulburarea de personalitate borderline există dimensiunea care suferă, care se teme, se simte abandonată și furioasă și dimensiunea care caută vinovați, care acuză și pedepsește, nu neapărat pentru greșeli, ci pur și simplu, pentru că partenerul/partenera a refuzat să facă lucrurile după tiparul așteptat.
Cum apare și cum evoluează?
Primele simptome ale tulburării, emoții intense, impulsivitate, instabilitate, apar la vârsta adultului tânăr. De aceea, este important ca ele să nu fie confundate cu emoțiile intense și tulburarea de identititate specifice perioadei adolescenței. Apoi, pe parcursul vieții, emoțiile se mai temperează și se estimează că undeva în jurul vârstei de 40-50 de ani se ajunge la o stabilitate.
În ceea ce privește sursa simptomatologiei, s-a constatat că tulburarea apare cel mai frecvent la persoane ale căror rude de gradul întâi prezintă o simptomatologie similară. Factorii de mediu care predispun la formarea acestor simptome sunt istoricul de abuz fizic și sexual, neîndeplinirea nevoilor afective de către părinți sau, dimpotrivă, supraprotecția, pierderea părinților la o vârstă fragedă ori absența fizică a acestora.
Practic, sursa apariției simptomelor este o combinație între vulnerabilitatea genetică, la care se adaugă expunerea la traumă fizică ori afectivă în copilărie și situații trigger în relațiile din prezent.
Direcții de intervenție
Intervenția în această tulburare poate viza, pe de o parte persoana care suferă de tulburare de personalitate și, pe de altă parte, partenerul sau fostul partener de cuplu al acesteia.
În cazul persoanei care suferă de tulburare de personalitate bordeline, există o metodă specifică de terapie creată pentru tratamentul acestei tulburări, derivată din terapia cognitiv-comportamentală, numită terapie comportamentală dialectică. Această metodă cuprinde tehnici de gestionare a emoțiilor și are ca scop consolidarea autocontrolului și atingerea unui prag al stabilității.
În cazul partenerului care se confruntă cu cerințe repetate, cu blamare pentru lipsa de implicare la intensitatea cerută, sunt importante conștientizarea și lucrul privind stabilirea limitelor.
Tulburarea de personalitate borderline este des întâlnită, fie ca tablou complet al simptomelor, fie izolat, în anumite combinații. Manifestările sunt variate și diverse, motiv pentru care este important să știm să o recunoaștem și să știm cum se poate interveni pentru ameliorare.