Perfecționismul este o metodă de a face față gândurilor negative despre noi, mesajelor distructive pe care singuri le întărim, cum ar fi „nu ești suficient de bun/ă”, „nu ești suficient de deștept/deșteaptă” sau „dacă nu faci lucrurile așa cum trebuie, oamenii nu o să te placă”.
Perfecționismul este metoda ideală de a ne provoca pe noi înșine să facem ceva, oferindu-ne, în același timp, garanția că vom eșua. El implică un cerc vicios ce pleacă de la motivația, entuziasmul de a face ceva, urmat de teama că nu suntem suficient de … (bun/ă, inteligent/ă etc.) pentru a face acel lucru și încheiat apoteotic cu evitarea.
Ca mecanism interior, perfecționismul se bazează pe multă critică, pe o judecată intensă a propriei persoane. Principalele injoncțiuni care stau la baza perfecționismului sunt „Nu fi important” sau „Nu fi suficient de…”, însoțite de driver-ul „Fii perfect!” care ne dă energia necesară să ruminăm cu privire la toate lucrurile care ar putea merge prost.
Există mai multe tipuri de vulnerabilitate în fața perfecționismului:
🏆 Perfecționismul orientat către sine: dorința noastră internă de a fi perfecți;
🏆 Perfecționismul orientat social: dorința de a ne ridica la așteptările celorlalți;
🏆 Perfecționism orientat către ceilalți: proiectarea așteptărilor nerealiste asupra celor din jur.
Așadar, ce e de făcut atunci când ne simțim constant stresați și presați de toate aceste trăiri? Răspunsul nu este să devenim, pur și simplu, neglijenți și să abordăm lucrurile superficial, ci să analizăm comportamentul nostru și să ne dăm permisiunea de a greși, de a fi imperfecți, dobândind o viziune realistă asupra realității. Cum facem asta?
Identifică motivul pentru care standardele tale sunt nerealiste
Primul pas este să acceptăm că perfecțiunea nu există în nimic. Nici măcar oamenii pe care îi vedem în jur, la care ne raportăm de multe ori, nu fac lucrurile perfect. De multe ori, pare că lor le ies lucrurile mai bine, însă nu avem toate informațiile.
Un exemplu foarte bun în acest sens este social media. Poza perfectă, vacanța perfectă, viața perfectă prezentate pe rețelele de socializare nu arată la fel de bine în realitate pe cât arată acolo. Realist vorbind, noi nu știm cum arată, de fapt, viața persoanei pe care o urmărim. Nu știm câte încercări a făcut ca poza să iasă într-un anume fel, nu știm dacă toate lucrurile scrise în descriere sunt adevărate, iar standardele sunt setate pe o aparență, nu pe un lucru realist, obiectiv, palpabil.
Așadar, standardele tale te ajută sau te împiedică să îți îndeplinești obiectivele?
Discută cu criticul interior despre teama de eșec
Anxietatea de performanță este unul dintre cei mai mari susținători ai perfecționismului. Nu este ușor să o confruntăm într-o lume care promovează ambiția dusă la extrem și setarea unor obiective mult mai înalte decât resursele pe care le avem, ca un stil de viață.
Cum reușim să îmblânzim teama de eșec? Gândind ca un sportiv. Adică, privind fiecare eșec ca pe o oportunitate de a ne îmbunătăți abilitățile. Modelul sportivilor de performanță este cel mai bun exemplu de urmat în ceea ce privește determinarea, ambiția și răbdarea în a atinge obiectivele propuse.
Atunci când vedem pe cineva care are succes, avem tendința de a presupune că succesul a venit datorită unor aspecte înnăscute ale acelei persoane, fără a lua în considerare câtă muncă stă în spatele acelui succes.
Obișnuiește-te cu incertitudinea
Anxietatea apare ca reacție la faptul că nu putem anticipa rezultatelea ceea ce urmează să se întâmple. Ea poate fi definită ca teamă privind viitorul. Aici intră în discuție cercul controlului versus cercul lucrurilor pe care nu le putem controla. Este important ca fiecare dintre noi să conștientizeze și să accepte ce poate și ce nu poate controla, pentru a evita apariția și menținerea anxietății.
Nu este simplu să acceptăm incertitudinea și să trăim cu ea, iar pentru un perfecționist este cu atât mai greu, însă sunt câteva tehnici care pot ajuta în acest sens.
În primul rând, ne putem întreba care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla într-o situație dată. La început, poate părea că acest lucru generează o teamă și mai mare, dar, dacă analizăm posibilele consecințe, ne putem da seama că lucrurile nu sunt atât de rele pe cât par. În plus, să știm la ce să ne așteptăm, ne poate ajuta să găsim posibile soluții pentru fiecare lucru de care ne este teamă și să ne pregătim pentru ceea ce urmează.
Organizează-ți timpul setând limite pentru fiecare sarcină
Perfecționismul presupune verificarea, completarea, modificarea fiecărui produs al muncii noastre, ca și cum nu ar fi niciodată finalizat, complet, perfect. O provocare în acest sens este să organizăm timpul cu limite specifice pentru fiecare sarcină. De exemplu, am putea seta 15 minute în loc de 30 pentru a răspunde la e-mailuri dimineața, în așa fel încât să evităm recitirea fiecărui răspuns de 5-6 ori pentru a ne asigura că este în regulă.
Lucrul cu anxietatea și perfecționismul este întotdeauna mai ușor de spus decât de făcut, însă acest lucru nu trebuie să ne descurajeze. Cu răbdare, implicare și dorință de a simți satisfacție în urma muncii noastre și a efortului depus, putem îmblânzi criticul interior.