„Platforma” (Numele original al filmului este „El Hoyo” – Groapa) este genul de film pe care fie îl iubești, fie îl detești. Recenziile pe care le-a primit și părerile personale conturate în jurul lui ilustrează perfect acest lucru.
Distopia debutează cu trezirea lui Goreng, personajul principal, alături de Trimagasi, colegul său de nivel. Trimagasi, un vechi locuitor, cunoaște regulile micro-societății în care cei doi vor locui. „Groapa” include zeci, poate sute de niveluri, iar cei doi se trezesc la nivelul 48.
Nimeni nu știe exact câte niveluri sunt; singurul lucru știut cu certitudine este că pe fiecare nivel sunt doi locuitori, iar, în fiecare zi, o platformă cu mâncare pornește de la nivelul 0 și coboară spre nivelurile inferioare, fiecare pereche de locuitori fiind nevoită să mănânce resturile celor de deasupra. Prin urmare, este mai bine să te afli la un nivel superior decât la unul inferior, iar în jurul acestei observații sunt construite toate direcțiile scenariului.
Din punct de vedere psihologic, filmul surprinde elemente legate de instinctul de supraviețuire, de egoism și cooperare, de supremație, de individualism versus colectivitate.
Cine sunt victimele și cine sunt persecutorii?
Cât de importante sunt valorile personale într-un context în care te lupți pentru propria viață? La ce ai fi dispus să renunți pentru a te salva?
„Homo sapiens a evoluat în așa fel încât să își reprezinte oamenii împărțiți în <<noi>> și <<ei>>. <<Noi>> era grupul aflat nemijlocit în jurul tău, oricine ai fi fost, iar <<ei>> erau toți ceilalți. De fapt, nici un animal social nu este vreodată ghidat de interesele întregii specii de care aparține.”, afirmă Yuval Noah Harari în „Sapiens”.
Ce anume face ca oamenii să coopereze?
Problematica pe care o ridică această distopie se leagă, în primul rând, de nevoi și cum le îndeplinim. Atunci când nevoile fiziologice, de securitate nu sunt îndeplinite, intervine limita care ne determină să renunțăm la etică și valori, iar auto-actualizarea și transcendența nu mai înseamnă nimic.
Știi cu adevărat cine ești? Tu ce ai face într-un asemenea context?
Metafora care stă la baza construcției acestui scenariu și modul în care ea este pusă în scenă pot să te fascineze sau să te îngrozească, pot fi interesante sau grotești, pot să aibă numeroase semnificații sau să nu însemne nimic. Totul este în ochii privitorului.