În fața pericolului și a dezamăgirii, oamenii au reacții diferite. Uneori se revoltă, se întristează, alteori încearcă să găsească soluții mai mult sau mai puțin sănătoase. Totuși, de fiecare dată, intervine nevoia de a trece din extrema negativă în cea pozitivă. Fie din interiorul persoanei, fie de la cineva din exterior, intervine sintagma „Gândește pozitiv!”. Dar ce înseamnă, de fapt, să gândim pozitiv în mod sănătos?
Unul dintre cele mai sănătoase mecanisme de apărare ale psihicului este umorul. Umorul în legătură cu situația sau cu propria persoană în contextul dat contribuie la ajustarea perspectivei. O atitudine relaxată, degajată eliberează tensiunea psihologică și ne ajută să găsim soluții eficiente pentru a ieși din situație. Important este: cum definim gândirea pozitivă?
De obicei, gândirea pozitivă este asociată cu optimismul care se referă la speranța că, în viitor, lucrurile vor merge mai bine, indiferent ce se va întâmpla. Există câteva fraze clișeice care fac parte din gândirea pozitivă populară și descriu acest optimism.
Acestea pot fi utile dacă sunt înțelese ca încurajări menite să creeze un cadru de ambiție, determinare, impulsionare spre acțiune în ritmul fiecăruia și în măsura în care avem resurse disponibile pentru asta, dar pot face mai mult rău atunci când sunt înțelese în mod absolutist:
„Timpul le rezolvă pe toate.”
Cu toții am auzit, cel puțin o dată această sintagmă care induce gândul că nu avem altceva de făcut decât să așteptăm ca lucrurile nefericite din viața noastră să treacă. Singura problemă cu această încurajare este aceea că lucrurile nu trec de la sine, atunci când noi nu facem ceva în această privință și există situații în care vedem că simpla trecere a timpului nu rezolvă lucrurile.
Să ne gândim la o traumă care implică pierderea cuiva drag. Doliul care urmează după o despărțire sau după decesul cuiva, nu se rezolvă prin faptul că timpul trece, ci prin ceea ce face persoana pentru a accepta și a se obișnui cu absența. De aceea, există situații în care, în urma decesului soțului/soției, partenerul rămas în viață poate experimenta trăiri de tristețe intensă, lipsă de plăcere, de bucurie, incapacitate de a se bucura de viață, ani întregi după deces.
„Să te îngrijorezi și să te plângi de lucruri, nu schimbă nimic.”
Este adevărat, îngrijorarea, în sine, nu schimbă în niciun fel, parcursul lucrurilor. Totuși, este important să discutăm despre ceea ce ne supără, să exteriorizăm emoțiile alături de persoane în care avem încredere, într-un spațiu sigur pentru noi. Acest proces se numește ventilare emoțională și este necesar pentru a elibera presiunea psihică. Relaxarea creează cadrul perfect pentru a identifica ce anume cauzează nemulțumirea, ce ne-am dori să se schimbe și ce resurse avem în acest moment pentru a schimba ceva.
Creativitatea este una dintre situațiile care ilustrează perfect acest lucru. Să spunem că lucrezi în domeniul publicității și ai de realizat o reclamă la biscuiți până mâine la ora 12:00. Este târziu și nu ai nici măcar o idee de unde să începi. Starea de panică apare și crește foarte repede în intensitate, te gândești că nu ai cum să termini la timp, proiectul va fi atribuit altcuiva, șeful va fi foarte nemulțumit, probabil o să îți taie din salariu și, înainte să îți dai seama, te gândești la toate scenariile negative, iar biscuiții pe care îi păstrai pe birou pentru inspirație sunt mâncați demult. În această stare, de unde să apară ideile bune când mintea este prea ocupată cu cele rele?
Astfel, decizi să iei o pauză de țigară și te întâlnești cu prietena de la contabilitate. Începi să îi povestești ce s-a întâmplat, cât de rău de simți, iar ea te încurajează, îți aduce aminte că ai pățit ceva similar luna trecută cu reclama la ciocolată și până la urmă ai reușit să găsești soluția salvatoare. Subliniază câtă încredere are în tine și câte campanii de succes ai avut, iar tu deja te simți mai bine. Ușor, ușor, toate ideile despre dezastru și concediere sunt înlocuite de relaxare, mediul propice pentru ca ideile bune să apară.
Uneori, avem nevoie să ne plângem mai întâi, ca să schimbăm puțin perspectiva și să putem face lucruri care să schimbe ceva.
„Ceea ce este scris în destinul fiecăruia, se va întâmpla, cu siguranță.”
Credința în destin reprezintă o opțiune personală. În această privință, nu se poate spune cu certitudine că cei care cred au dreptate și ceilalți se înșeală sau invers. Diferența dintre cei care cred în destin și cei care nu cred este că, primii au un loc al controlului extern, iar ultimii un loc al controlului intern.
Acest lucru înseamnă că oamenii cu un loc al controlului intern sunt activi, determinați, își fixează obiective pe care apoi le îndeplinesc, pe când cei care au un loc al controlului extern își fixează anumite obiective și se bazează pe o sumă de întâmplări sau contexte externe pentru a le îndeplini.
Cel mai important lucru este să ne implicăm activ în îndeplinirea obiectivelor noastre, indiferent dacă ne dorim o relație sănătoasă sau un job stabil. Fie că suntem de părere că destinul ne va scoate în cale contextele potrivite, ori că noi ne creăm contextele potrivite, ceea ce se întâmplă depinde de munca, deciziile și investiția personală.
„Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să nu te oprești.”
Mesajul pe care îl transmite acest îndemn este ca, indiferent cum ne simțim, indiferent cât de greu ne este, noi să mergem mai departe. Intenția din spatele mesajului este de a încuraja ambiția, determinarea. Totuși, există unele momente în care emoțiile și senzațiile din corp ne cer să ne oprim, iar cel mai bun lucru pe care îl putem face este să le ascultăm.
Cel mai bun exemplu în acest sens este stresul posttraumatic. O parte dintre simptomele care fac parte din acest tablou clinic sunt scăderea marcată a interesului sau participării la activități importante și sentimente de detașare față de ceilalți. Acestea indică faptul că, pentru o vreme, persoana are nevoie să se oprească, să stea cu propriile emoții pentru a înțelege și a integra ceea ce s-a întâmplat și, după o vreme, să se reactiveze comportamental.
În plus, chiar și în situațiile în care nu este vorba despre un diagnostic clinic, uneori avem nevoie să nu facem nimic și este în regulă să fie așa. Fiecare om are un ritm propriu de a evolua și este ok să ne atingem obiectivele când și cum simțim, independent de standardele impuse de ceilalți.
Așadar, uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să te oprești.
Creierul nostru ne ajută să luăm decizii în conformitate cu mesajele pe care i le transmitem. De aceea, este important să fim atenți la sistemul nostru de credințe pentru că ele ne vor ajuta să obținem ceea ce ne dorim…sau nu.