„Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului femeii sălbatice” este o carte diferită de ceea ce am citit până acum din perspectiva abordării și stilului de scriere. Ea poate fi privită ca o carte de psihologie, despre arhetipuri, o carte de dezvoltare personală sau, pur și simplu, belletristică. Este atât de complexă, încât conferă noi înțelesuri de fiecare dată când o citim.
Clarissa Pinkola Estes se bazează pe formarea sa din psihologia jungiană pentru a explica feminitatea prin prisma miturilor și arhetipurilor. În ciuda faptului că utilizează numeroase concepte din psihologie, limbajul este construit în așa fel încât mesajul să ajungă la toate categoriile de cititori, specialiști sau nu.
În viziunea psihologiei jungiene, termenul „arhetip” se referă la o idee, o imagine, un simbol arhaic care se regăsește în inconștientul colectiv. Carl Jung a identificat numeroase arhetipuri, dar s-a concentrat în scrierile sale pe 4, în mod deosebit, iar acestea sunt Sinele, Persona, Umbra și Anima/Animus.
Sinele este un arhetip care reprezintă conștiința unificată, individualizarea care presupune integrarea mai multor aspecte ale personalității.
Persona se referă la masca socială; la simbolul unitar al tiparelor diferite de comportament în funcție de contextul social. Persona este arhetipul care contribuie la adaptarea fiecăruia dintre noi la sociatatea în care trăim, însă o identificare prea mare cu acest arhetip duce la slăbirea contactului cu sinele real.
Umbra este compusă din idei, slăbiciuni, dorințe, instincte și deficiențe reprimate. De asemenea, conține toate lucrurile inacceptabile nu numai pentru societate, ci și pentru propriile valori morale. Ar putea include lucruri precum invidia, lăcomia, prejudecățile, ura și agresiunea.
Anima este o imagine feminină în psihicul masculin, iar animusul este o imagine masculină în psihicul feminin. Anima / animus reprezintă “adevăratul sine”, mai degrabă decât imaginea pe care o prezentăm altora și care servește drept sursă primară de comunicare cu inconștientul colectiv. Cele mai multe referințe și idei din cartea Clarissei Pinkola Estes vizează tocmai descoperirea sau redescoperirea elementelor care țin de „anima” în psihicul nostru.
Feminitatea, în accepțiunea autoarei, este privită ca o încununare a demersurilor de maturizare concretizate în exprimarea liberă a autenticității, creativității, ambiției, puterii, intuiției și acceptării.
Fiecare capitol are o anumită temă ce reiese din mitul sau basmul relatat și analiza simbolurilor existente în acel basm. Deși există o structură, o ordine a capitolelor propusă de autoare, ele pot fi citite și recitite în funcție de nevoile fiecăruia. Cu unele vom rezona mai mult, cu altele mai puțin. Înțelegerea mesajului depinde de deschiderea și auto-compasiunea de care dăm dovadă într-un anumit moment.
„Femei care aleargă cu lupii” nu este o carte care să se citească rapid, ci o carte care îndeamnă la introspecție. Ea poate marca drumul către descoperirea de sine și către înțelegerea și acceptarea a ceea ce descoperim.