Singura „certitudine” pe care o avem în viață este că lucrurile sunt într-o continuă schimbare. Indiferent câte planuri ne facem și organizăm, adevărul greu de acceptat este că nu putem fi 100% siguri că acele planuri vor ieși așa cum ne așteptăm. Elementul-supriză nu este întotdeauna un lucru rău. De multe ori, lucrurile ies chiar mai bine decât ne-am fi așteptat. Totuși, frica este atât de prezentă, încât uneori ne blochează.
Ceea ce este important să ne amintim cu toții, e că emoțiile au rolul lor în psihicul nostru, indiferent că sunt pozitive sau negative. Frica, de exemplu, are rolul să semnalizeze faptul că ne aflăm în pericol și să activeze comportamente care să ne ajute să ne apărăm de acel pericol. Diferența dintre frica sănătoasă și anxietate este aceea că anxietatea ne face să simțim teamă la intensități foarte mari, uneori permanent, în lipsa unei amenințări care să justifice o emoție atât de intensă.
Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), „tulburările anxioase cuprind acele tulburări care au în comun frica excesivă, anxietatea, precum și tulburările de comportament asociate”. Cele mai frecvente tulburări anxioase sunt anxietatea generalizată și atacul de panică.
Persoanele care suferă de anxietate prezintă îngrijorări persistente în fiecare zi care determină o serie de simptome cum ar fi: stări de neliniște, dificultăți de respirație, palpitații, dureri musculare, transpirație și insomnie.
Atacul de panică este un episod brusc și distinct de disconfort intens sau frică, însoțit de:
✔️ simptome fizice: palpitații, tremor, senzație de sufocare ori nod în gât, durere în piept, amorțeală, senzație de leșin;
✔️ simptome cognitive: frică de a pierde controlul, frică de moarte, detașare de realitate.
Pentru a învăța să gestionăm aceste manifestări, este important să înțelegem, în primul rând, care este mecanismul prin care acestea se produc.
Care este mecanismul din spatele anxietății?
În primul rând, apare o informație care generează o stare de panică. Cel mai recent exemplu în acest sens este pandemia COVID-19 care afectează populația întregii planete. Autoritățile anunță apariția acestui virus, numărul de cazuri în diferite țări cu grade diferite de afectare, în ce fel ne putem îmbolnăvi, în ce fel ne putem proteja, iar tot acest amalgam de informații determină apariția gândurilor de tipul „Există RISCUL să mă îmbolnăvesc și eu.”, ceea ce determină mai departe frica, anxietatea în legătură cu acest eveniment.
Acest circuit, „întâmplări/informații care schimbă fundamental starea constantă de confort în care trăiam” -> „gânduri în legătură cu aceste evenimente” -> „anxietatea cauzată de gândurile despre aceste evenimente”, evoluează ca un cerc vicios în care anxietatea crește, pe măsură ce noi ne expunem tot mai mult la informații în legătură cu evenimentul. În acest fel gândurile noastre transformă riscul ca ceva să se întâmple în ceva aproape realizat. Care sunt efectele acestui lucru?
Partea din creierul nostru care este responsabilă de prelucrarea emoțională a informațiilor pe care le primim, sistemul limbic, se află într-o relație foarte strânsă cu creierul reptilian care, în situații de anxietate majoră, determină două tipuri de reacții instinctuale, luptă sau fugi. În cazul pandemiei de COVID-19 cu ajutorul căreia am exemplificat anterior, reacția de luptă s-a materializat în a face provizii, iar cea de fugă s-a evidențiat prin decizia multor români stabiliți în străinătate de a se întoarce acasă.
Problema cu aceste tipuri de reacții este că ele sunt instinctuale și iraționale. Practic, în momentul în care suntem anxioși luăm decizii fără a fi racordați la realitate și fără a lua în considerare toți factorii implicați, așadar, decizii iraționale.
În exemplu de mai sus, oamenii au ajuns să se lupte în magazine pentru anumite produse, să golească rafturile cu produse indispensabile, deși autoritățile anunțaseră în repetate rânduri, că accesul la magazine pentru a cumpăra alimente nu va fi interzis complet și sunt stocuri suficiente pentru populație.
În plus, cei care au ales să fugă, să vină înapoi acasă au luat această decizie fără a lua în considerare faptul că în România îi așteaptă părinții lor, cu vârste de peste 65 de ani, cea mai expusă categorie de populație la infectarea cu acest virus.
Prin urmare, în cazul anxietății, cea mai mare problemă la nivel cognitiv este lipsa legăturii creierului emoțional cu cel rațional, iar soluțiile pentru a ameliora simptomele vizează crearea acestei legături prin acordarea la realitate.
Cum ne poate ajuta modul în care gândim să gestionăm anxietatea?
Perspectiva noastră asupra evenimentelor determină emoția de teamă, anxietatea. Ceea ce ne poate ajuta este să influențăm modul în care gândim. În primul rând, este foarte important să analizăm iminența pericolului. De exemplu, dacă mă tem că mă voi îmbolnăvi, este important să mă gândesc ce anume creează această predispoziție. Am alte boli care ar putea facilita contactarea virusului? Există un motiv anume pentru care sistemul meu imunitar este mai scăzut? Există contexte în care mă expun direct virusului pe o perioadă lungă de timp? Realmente, cât de mare este iminența evenimentului de care mă tem?
Un alt aspect important este probabilitatea. Ce fac eu constant pentru a mă apăra de pericolul de care mă tem cel mai mult? Având în vedere că urmez indicațiile specialiștilor, mă spăl frecvent pe mâini, curăț toate obiectele pe care le-am atins cu mâna murdară (telefon, chei), cât de mare este probabilitatea ca eu să intru în contact direct cu acest virus?
În al treilea rând, este important să luăm în calcul posibilitatea de a se petrece un anumit eveniment. Realist vorbind, cât de mari sunt șansele de a mă îmbolnăvi, mai ales ținând seama de răspunsurile la întrebările de mai sus?
Riscul există întotdeauna și face parte din existența noastră. Pentru majoritatea dintre noi, răspunsul la aceste întrebări nu va fi niciodată „Riscul de a mă îmbolnăvi este 0.”, ci „Riscul este foarte scăzut.” și este important să ne concentrăm pe faptul că există șanse mai mari să nu ne îmbolnăvim decât să ne îmbolnăvim.
Anxietatea devine, deseori, copleșitoare, iar atunci când acest lucru se întâmplă, este important să căutăm ajutor pentru a ne înțelege emoția și a învăța să o gestionăm.